Discutii New Rpg

[Zamolxis1]

da dar a fost o porcarie amuzanta...care puteai sa-mi spun sa o editez! Si rachiul ala pana la urma s-a dovedit a fi un laxativ puternic pentru stomacul lui Morgen pus de farseorul ninja care incerca sa ne omoare! Iar daca nu trageam eu de personajul tau...probabil nu te mai intorceai New Rpg...o si dialogul asta imi place prea mult pentru a fi sters!

Show Content

Spoiler
Ajung in port si ma apropii de carciuma lui Kardif. Privirea imi este atrasa de o caravela sclipitoare acostata in dreptul uneia dintre macaralele portului. "Beliar" scrie la prova ambarcatiunii cu litere hasisine.
"Asta e corabia lui Omar Punga Stransa" imi zic. "Batranul zgarie-branza e cu siguranta in carciuma beat crita". Intru in carciuma si ma uit roata la toate mesele. In fundul carciumii, rasturnat pe un scaun subred sta un batran gras imbracat in robe de hasisin. Masa e plina de clondire goale si pline. Mai multe goale...
Ma apropii de grasan facand o plecaciune mieroasa:
-Omar, fiu al marilor inspumate, ce placere divina sa te intalnesc in coltul asta uitat de lume.
Se uita tamp la mine apoi ma recunoaste:
-Masaru, fiul lui Akbar. Ce vant puturos te aduce in lumea asta muribunda, fiu al pribegiei?
-Am venit sa-mi gasesc tatal inrobit de orci, dar am ajuns prea tarziu.
-Asadar, batranul Akbar e mort? Mare pacat, zice Omar dand o dusca peste cap. A fost un prieten bun...Cam jerpelit, ce-i drept...Acum ce-ai de gand sa faci?
-Vreau sa ma intorc in Myrtana. Cumva mergi intr-acolo cu minunata corabie acostata afara?
-Ha, ha, ha, rade zgomotos Omar. Esti al treilea hasisin care vrea sa fuga din Khorinis cu corabia mea. Daca mai astept o zi voi castiga mai multi bani din transportul pasagerilor decat din vanzarea marfurilor.
Se aseaza mai bine pe scaunul prea mic pentru fundul lui enorm:
-Am cala plina cu mirodenii pe care nu le cumpara nimeni. Negustorii din Khorinis au nevoie de arme acum, nu de tutunul meu. Am facut o afacere proasta. Dar imi scot parleala cu pasagerii ocazionali care fug din calea orcilor. Daca te intereseaza o cabina pe "Beliar" trebuie sa scoti 10000de galbeni din buzunarele alea scofalcite. Atat au platit si ceilalti, atat vei plati si tu. Chiar daca esti fiul unui prieten vechi. Frate, frate da' branza-i pe bani.
-Cine sunt ceilalti hasisini care s-au imbarcat pe corabia ta? il intreb in timp ca ii pun in fata clondiru' meu cu rachiu.
-Pai e unu' Abuyin, un hodorog prezicator impreuna cu fiica- sa...O frumusete abia parguita...O floare care asteapta sa fie culeasa...O ...O...
-Si mai cine? il intrerup banuitor pe grasan.
-Un ciudat incruntat numit Jamal. Asta mi-a platit 15000 de galbeni ca sa ridic ancora peste o ora. E plin de bani si se grabeste...Pana in Myrtana trebuie sa-l mai jecmanesc de cateva parale...Sa-mi scot parleala pentru incarcatura...Dar s-o vezi pe fiica prezicatorului...Are niste sani...si un fund...si niste ochi...Te imbolnaveste, nu alta...
Imi golesc tolba pe masa.
-Omar ia bunurile astea ca arvuna pentru un loc pe vasul tau. Si acum asculta-ma bine, ii zic privindu-l fix in ochi.
Ii povestesc tarasenia cu asasinul, cu samanul Krroktarr si cu Jamal, pasagerul de pe "Beliar".
-Asa ca daca vrei sa fii intemnitat pentru complicitate la uneltirile impotriva lui Rhobar, n-ai decat sa ma lasi pe mine aici si sa-l duci pe Jamal In Myrtana la tradatorul Amul care va abate nenorocirea asupra neamului nostru, ii spun dupa ce termin istorisirea.
Grasanul a ramas cu gura cascata si cu clondiru' in mana pana am terminat de povestit.
-Ce sa fac, Masaru, fiu al intelepciunii? ma intreaba el vadit speriat de valtoarea faptelor cumplite pe care si le imagineaza.
-Iti spun eu ce sa faci, ii zic. Ma iei cu tine pe "Beliar" si ridici ancora. Cand iesim in larg ma ocup eu de asasin. Il ucid si-l arunc peste bord, nu inainte de a-ti da tie banii si bunurile pe care le are asupra lui. Asa vei face o afacere buna, imi voi plati si eu biletul spre Bakaresh si vei face si o fapta eroica pentru neamul nostru, o fapta care va fi recompensata gras de guvernatorul Varantului din Ishtar. Ce zici?
-Sa mergem, zice Omar ridicandu-se greu de la masa si infundand in tolba lui bunurile pe care i le-am oferit, adica buruienile, leacurile, potiunile si hartile pe care le-am strans de la asasin si de la samanul orc. Mai putin inelul gravat pe care il tin ascuns intr-un buzunar laolalta cu cativa galbeni pe care ii tin pentru bautura.
Placam din carciuma si urcam pe corabie. Stau putin retras intr-un colt al puntii pana se ridica ancora si iesim in larg. Omar vine langa mine:
-Jamal tradatorul e in a doua cabina pe dreapta, cum cobori scara sub punte, imi zice. Ai grija cum il aranjezi, are o sabie otravita. De indata ce-l ucizi ma chemi in cabina. Vreau sa-l buzunaresc eu, personal.
Ma indrept hotarat spre scara care duce sub punte. Cobor in viteza cateva trepte apoi ma ciocnesc violent cu cineva care urca. Ma rasucesc in cadere, ma lovesc cu spatele de podeaua umeda si persoana cade peste mine, in bratele mele. E o tanara superba de vreo 20 de ani. Are parul negru ca mura si ochii albastri ca marea. Sanii ei rotunzi si fermi care se intrezaresc prin rochia alba de catifea ma apasa caldut pe rana din piept.
-Straine, imi spune cu cea mai frumoasa voce pe care am auzit-o vreodata, m-ai speriat de moarte. Unde te grabesti asa? Puteam sa-mi frang gatul...
"Ar fi fost mare pacat" imi spun in gand.
-Iertare domnita, ii zic. Nu te-am vazut urcand. Am fost orbit de frumusetea ta.
-Daca-ti iei labele de pe fundul meu voi putea sa ma ridic si sa-mi vad de drum, zice ea pe un ton dojenitor.
"Ah, ce noroc ca nu se poate duce prea departe..." imi zic in gand luandu-mi cu regret mainile de pe fundul minunatei fapturi. "Trebuie sa fie fiica prezicatorului," ma gandesc. "Avea dreptate grasanul de Omar...E genul de femeie care iti ia mintile".
Fata se ridica, isi aranjeaza rochia si fuge pe scara chicotind:
-Vreau sa vad ultima data orasul in care nu ma voi mai intoarce niciodata. Khorinis, orasul copilariei mele.
Ma ridic si pornesc spre cabina lui Jamal, cu gandul la frumoasa care mi-a zapacit gandurile. "Masaru, concentreaza-te la ce ai de facut, daca vrei sa mai atingi vreodata fundul ala ametitor" imi zic oprindu-ma in fata usii.
"Va fi o lupta cinstita. Am castigat destule victorii nevrednice", imi zic intrand in cabina asasinului.
-Jamal, drumul tau va fi mai scurt decat credeai, ii zic asasinului scotand katana din teaca. Vei depana amintiri cu Yusuf si cu Krroktarr pe celalalt taram. Pregateste-te sa mori, tradatorule!
Asasinul se repede asupra mea urland ca un nebun. Eschivez spre dreapta lovitura napraznica a sabiei otravite. Katana biciuie aerul umed din incapere si se opreste in sabia adversarului.
"E bun ticalosul" ma gandesc rotindu-ma pe sub bratul lui. Katana ii despica abdomenul. Asasinul urla de durere si loveste iar. Parez lovitura dar rana din piept ma tradeaza. Sabia otravita imi atinge umarul stang. Inca o fulgeratura a katanei si Jamal scapa sabia din mana. Se prabuseste peste masa intr-un zgomot infernal de pahare sparte.
Usa se deschide si navaleste Omar. Se repede asupra cadavrului lui Jamal si-l scotoceste prin buzunare:
-30000 de galbeni!! exclama bucuros. Toate buzunarele sunt pline cu aur. Masaru, m-ai imbogatit! Vei fi tratat regeste pana in Bakaresh!
-Daca ajung viu in Bakaresh, ii zic grasanului. M-a atins cu sabia otravita nemernicul.
"Nu sunt in cea mai buna forma", ma gandesc. Simt arsura otravii in umar. Si rana din piept a inceput sa sangereze iar.
Omar isi indeasa pungile cu galbeni in buzunare si in san:
-Du-te in cabina ta. Ma duc sa vorbesc cu batranul Abuyin. Am inteles ca fiica-sa cunoaste tainele potiunilor vindecatoare.
Plac clatinandu-ma spre cabina de alaturi si ma prabusesc in pat. "Macar voi avea ocazia sa mai ating o data minunatia aia de fata" gandesc in sinea mea zambind amar.
Splendida faptura intra grabita si se apropie de patul meu:
-Straine, iar te-ai ciocnit cu cineva? ma intreaba zambind in timp ce imi scoate vestonul insangerat. Parul ei imi atinge fata ademenindu-ma cu mirosul de tutun aromat. O trag spre mine cu mana stanga si o sarut patimas in timp ce ii framant sanii prin rochie cu mana dreapta.
-Porc ticalos! tipa ea smulgandu-se din bratele mele. Vrei sa mori urmandu-ti pornirile de animal nesimtit in loc sa stai sa linistit pana iti tratez ranile?
-Mor linistit... daca mor... cu tine in brate...frumoaso, ii zic si dupa aceea lesin sub influenta nefasta a otravii.
.....
Caravela e destul de supla dar nu are o velatura prea grozava. Calatoria dureaza cateva zile, destul cat sa ma pun pe picioare. Frumoasa Yasmin e chiar mai priceputa decat orcul saman care m-a oblojit in Valea Minelor. Ca sa nu mai spun ca numai prezenta ei imi face mai bine decat 10 potiuni vindecatoare. Ii povestesc in fiecare zi despre aventurile mele stand amandoi pe punte si privind intinsul marii, albastru ca ochii ei de zeita. Uneori o surprind uitandu-se cu coada ochiului la mine, semn ca n-a uitat sarutul meu de armasar in calduri. Abuyin imi spune ca este falit si odata ajuns in Bakaresh va trebui sa doarma sub cerul liber cu fiica sa, pentru ca nu au bani cu care sa-si asigure un acoperis deasupra capului. Ii spun ca poate sa locuiasca cu Yasmin in casa parintelui meu mort in vale. Il conving pe Omar sa-mi dea 5000 de galbeni din cei luati de la Jamal. Grasanul se viseaza deja intrand in Ishtar aclamat de multime ca un erou. Uneori ma priveste cu invidie. A observat ca frumoasa cu ochi albastri imi cauta compania toata ziua. Si eu am observat si sunt incantat ca un adolescent.
Debarcam in Bakaresh si ii conduc pe cei doi la tatalui meu. Ii dau banii lui Abuyin si ii spun sa aiba grija de fiica lui. Imi iau cateva provizii si ma pregatesc sa plec spre Vengard. Ma plimb putin cu Yasmin pe plaja de langa ruinele Bakareshului.
-De ce trebuie sa pleci? ma intreaba ea cu tristete in glas.
-Stii deja de ce, Yasmin, ii raspund. Trebuie sa termin treaba asta inainte sa fie prea tarziu. O fac pentru poporul hasisin care nu e un neam de asasini cum crede restul lumii. O fac pentru mine, pentru tatal tau...si pentru tine.
Se opreste in fata mea si ma priveste drgastoasa cu ochii aia albastri care ma innebunesc:
-Te voi astepta, pentru ca te vei intoarce. Asa a spus tata, si el nu se inseala niciodata. Stiu ca Beliar coboara pe pamant si trebuie sa-l infrunti alaturi de prietenii tai. Dar daca totusi nu vei dori sa te intorci la mine, atunci lasa-ma sa-ti arat acum ce simt pentru tine, Masaru, fiu la pasiunii ce ma mistuie.
Ma cuprinde in brate si ma saruta cu lacrimi in ochi. Petrec in bratele ei cle mai frumoase clipe din viata mea. Dupa cateva ore, in timp ce soarele se ascunde incet in spatele ruinelor stramosesti, ne despartim promitandu-ne sa ne revedem cat mai curand.
Plec spre Vengard la bordul unei barci de pescari cu care traversez golful pana la drumul care duce in Trelis. Hainele mele pastreaza inca mirosul de tutun aromat al frumoasei care m-a facut fericit.
Ajung in zorii zilei la portile capitalei Vengard. Ma indrept catre locuintele demnitarilor care sunt insirate in jurul palatului regal. Gasesc cu usurinta locuinta reprezentantului hasisin. Un paznic ma opreste la poarta.
-Spune-i stapanaului tau, maritul Amul ca-i aduc vesti din Khorinis, ii zic paznicului. Acesta pleaca si se intoarce spunandu-mi ca stapanul e nerabdator sa ma vada. Intru in sala de oaspeti a demnitarului care ma asteapta nervos:
-Cine esti si ce vesti imi aduci?
-Sunt Jamal si vin din partea stapanului Krroktarr, marite. Am adus artefactele pe care le asteptai. Daca ma urmezi in afara orasului ti le voi inmana asa cum mi-a poruncit stapanul meu.
-De unde stiu ca nu e o capcana? De ce nu le-ai adus aici?
-Era prea riscant sa le aduc in oras. Uite dovada loialitatii mele. Stapanul Krroktarr mi-a spus sa-ti arat acest inel daca nu ai incredere in mine.
Ii arat inelul gravat si mi-l smulge din mana. Dovada e destul de graitoare si ma urmeaza singur in afara Vengardului pe plaja de langa zidurile cetatii. Il duc pana in spatele unor stanci, chiar pe malul marii.
-Cred ca ma minti, asasinule, zice Amul intorcandu-se brusc spre mine si pregatindu-se sa ma prajeasca cu un descantec de-al lui. Ii retez capul dintr-o lovitura si-i arunc starvul in mare multumit ca mi-am redobandit abiitatile de altadata.
" Treaba asta am rezolvat-o, acum trebuie sa-mi gasesc prietenii", imi spun plecand grabit spre porturile din Myrtana ca sa aflu vesti despre Esmeralda.
Nu aflu nimic despre corabie si ma intorc in Bakaresh. Ma gandesc ca prietenii mei se vor descurca si fara mine. Acum, cand lupta mea s-a sfarsit si mi-am gasit linistea in brate frumoasei Yasmin ma gandesc sa-mi vad de viata mea. Ii las lui Abuyin casa din Bakaresh si plec cu aleasa mea spre alte orizonturi mai linistite, la bordul lui "Beliar". Incotro ne va duce vantul? Cine poate sti? Corabia se pierde in departare, lasand in urma desertul uscat al Varantului.