11-28-2012, 04:51 PM
In ultimul timp am mers pe mai mult pe filme non-hollywoodiene. Am vazut vreo 3-4 romanesti (de unul dintre ele am vorbit mai sus), Biutiful (spaniol), Intouchables (francez) si Midnight in Paris (ma rog, asta e american, dar se vede clar influenta europeana). O sa le iau pe rand:
O sa incep cu preferatul meu. MiP nu e cel mai bun film dintre cele 3, chiar as putea sa spun ca e cel mai slab (a nu se intelege ca e un film prost, din contra), dar a avut cel mai profund efect asupra mea. A fost dragoste la prima vedere, intre mine si Paris. Ma rog, nu chiar la prima, pentru ca vazusem Intouchables inainte si am prins cat de cat gustul si de acolo, dar Midnight a fost ca un afrodiziac, cu diferenta ca mi-a stimulat impusurile culturale.
Primele cateva minute sunt superbe, fiecare cadru e o pictura, decorul fiind completat de fundalul sonor, si el foarte placut. Apropo de soundtrack - un alt highlight al filmului - mi-a deschis apetitul pentru Cole Porter and alike. Doar ascultati asta: Cole Porter - Let's Do It. Si cu versuri: Cole Porte & Billy Holiday - Let's Do It
Revenind, pe parcursul filmului sunt o multime de alte scene memorabile din punct de vedere vizual. Heck, cred ca nu e scena care sa nu atraga privirea prin ceva, fie ca e vorba de arhitectura, de felul in care este folosita lumina sau pur si simplu de combinatiile de culori vii. Aceste trei caracteristici ies cu precadere in evidenta in timpul calatoriilor in anii '20. Golden Age e de aur si la propriu si la figurat.
Mai sunt apoi personajele. Ahhh, ce personaje... Hemingway, Scott Fitzgerald, T.S. Elliot, Picasso, Dali, Bunuel etc, etc. Filmul asta poate fara probleme sa fie o introducere in cultura acelei perioade. Pe de o parte o sa iti fie prezentate mari personaje ale istorie universale, in special artisti, de la scriitori si pictori pana la regizori si muzicieni, iar pe de cealalta parte, carisma acestor personaje te va face sa vrei sa afli mai mult despre ei, sa le citesti cartile, sa le asculti muzica, sa vezi ce fel de oameni erau.
Nici la nivel de poveste filmul nu sta rau, cu toate ca este umbrita clar de aspectele prezentate mai sus. Oarecum cliseica, actiunea filmului va surprinde totusi prin unele rasturnari de situatie, mai ales spre sfarsit. Se vede ca in spatele filmului e Woody Allen, actor si regizor recunoscut pentru comediile sale romantice.
As mai avea cateva lucuri de spus, plus ca ziceam sa mai vorbesc si de Biutiful si Intouchables, dar am un tren de prins, astfel ca revin pe maine
O sa incep cu preferatul meu. MiP nu e cel mai bun film dintre cele 3, chiar as putea sa spun ca e cel mai slab (a nu se intelege ca e un film prost, din contra), dar a avut cel mai profund efect asupra mea. A fost dragoste la prima vedere, intre mine si Paris. Ma rog, nu chiar la prima, pentru ca vazusem Intouchables inainte si am prins cat de cat gustul si de acolo, dar Midnight a fost ca un afrodiziac, cu diferenta ca mi-a stimulat impusurile culturale.
Primele cateva minute sunt superbe, fiecare cadru e o pictura, decorul fiind completat de fundalul sonor, si el foarte placut. Apropo de soundtrack - un alt highlight al filmului - mi-a deschis apetitul pentru Cole Porter and alike. Doar ascultati asta: Cole Porter - Let's Do It. Si cu versuri: Cole Porte & Billy Holiday - Let's Do It
Revenind, pe parcursul filmului sunt o multime de alte scene memorabile din punct de vedere vizual. Heck, cred ca nu e scena care sa nu atraga privirea prin ceva, fie ca e vorba de arhitectura, de felul in care este folosita lumina sau pur si simplu de combinatiile de culori vii. Aceste trei caracteristici ies cu precadere in evidenta in timpul calatoriilor in anii '20. Golden Age e de aur si la propriu si la figurat.
Mai sunt apoi personajele. Ahhh, ce personaje... Hemingway, Scott Fitzgerald, T.S. Elliot, Picasso, Dali, Bunuel etc, etc. Filmul asta poate fara probleme sa fie o introducere in cultura acelei perioade. Pe de o parte o sa iti fie prezentate mari personaje ale istorie universale, in special artisti, de la scriitori si pictori pana la regizori si muzicieni, iar pe de cealalta parte, carisma acestor personaje te va face sa vrei sa afli mai mult despre ei, sa le citesti cartile, sa le asculti muzica, sa vezi ce fel de oameni erau.
Nici la nivel de poveste filmul nu sta rau, cu toate ca este umbrita clar de aspectele prezentate mai sus. Oarecum cliseica, actiunea filmului va surprinde totusi prin unele rasturnari de situatie, mai ales spre sfarsit. Se vede ca in spatele filmului e Woody Allen, actor si regizor recunoscut pentru comediile sale romantice.
As mai avea cateva lucuri de spus, plus ca ziceam sa mai vorbesc si de Biutiful si Intouchables, dar am un tren de prins, astfel ca revin pe maine
