03-11-2015, 07:25 PM
Asta mă face să pun o inimioară <3
M-am uitat pe YouTube la tot felul de plays cu Civilization sperând să mai învăț câteva lucruri (ce-i drept am și procesat ceva) și am dat de un tip care a avut un bulan de nu știi ce-i aia ...
A jucat cu japonezii într-un arhipelag. Pe insula pe care și-a pus capitala era singur și parcă și-a tras vreo două orașe, dar era plin de pietre prețioase și junglă și mâncare și tot ce-și putea dori. Pe urmă s-a extins pe o insulă de lângă el unde avea resurse strategice și natural wonder ...
Ori sunt eu prost, ori n-am niciodată noroc la resurse în jocul ăsta. Am încercat și eu, tot cu Japonia, într-un arhipelag, că am zis să mai las lumea reală în pace și hărțile de genul continente. Ei bine, mai bine nu făceam asta că dezvoltarea orașelor îmi dă bătăi de cap atât de mari că nici n-am apucat să-mi fac armată să-l bat pe Genghis Khan.
În general joc cu încă trei adversari și cu opt city states și nici cu imperialismul nu stau prea bine, dat fiind că n-am bani, n-am nimic să-mi extind influența ... abia reușesc să-mi apăr „flota” comercială.
Apropos, că ziceați că nu vă place politica.
Vedeți că în cazul în care organizați World Congress și puneți la bătaie anumite prevederi care vă interesează foarte mult, dar nu aveți majoritatea voturilor, puteți negocia cu celelalte state pentru ele. Pentru asta aveți nevoie de diplomați care să fie așezați în statele respective și ca să aveți diplomați, aveți nevoie de ambasadă, o găsiți la trade.
Trebuie să vă luați spionul și să-l mutați în calitate de diplomat în capitala statului respectiv. Mutarea înseamnă o tură și mi se pare că încă șapte ture cât se instalează în funcție. În orice caz, contează și dimensiunea țării tale pentru că dacă tu ai trei orașe, iar altul are șase, clar are mai multe voturi ca tine. Colac peste pupăză, World Congress e primul pas spre victoria diplomatică. Propunerile de acolo pot fi favorabile sau nefavorabile unor state și puteți vota pro sau contra propunerilor celorlalte state și în funcție de asta îți vei îmbunătăți sau deteriora relația cu respectivii.
Când am jucat cu Bismarck și am câștigat din punct de vedere diplomatic, i-am eliminat pe japonezi, cei care trăgeau sforile până când am aflat că uneltesc împotriva Polineziei, ca până la urmă să intru eu și cu polinezii în război contra lor. Le-am luat cam jumătate de imperiu - mai mult eu decât ei hue hue hue -, dar pe urmă observasem că Polinezia era peste mine ... așa că, după ce s-au liniștit apele în orașele cucerite, mi-am mutat toate trupele în Polinezia și end story short.
Din acest punct, cam în jur de 1700 până spre 2022 am lungit-o de aiurea că am vrut să văd cum e prin epocile mai avansate. De altfel nici nu eliminasem Japonia decât spre final. I-am lăsat cu un oraș pe care l-am distrus cu patru avioane nucleare (oh, ce ironie!) și o flotă modestă.
Cu Polinezia și cu Austria m-am tot ciondănit pe cale diplomatică. Multe denounce și multe prostioare pe acolo, da' noi tot făceam comerț și tot ne vedeam de treabă. Cu Austria fusesem best friends forever, numai că am cucerit prea mult și s-au supărat pe mine. Ce să-ți povestesc ... În orice caz, ajunsesem să am influență asupra tuturor City States și la ultimul congres am avut 22 de voturi, în condițiile în care cei doi nu aveau nici măcar 14 cumulat. Secole la rând eu mă propuneam să fiu gazdă, eu propuneam măsuri legislative și eu le votam. Zici că eram Uniunea Europeană și cu Vladimir Putin.
Ador jocul ăsta pentru că e construit după principii solide de geopolitică și relații internaționale. După ce m-am războit cu cei doi crai, am crescut nu numai din cauza faptului că i-am trecut pe cei mai buni prin foc și sabie (din păcate puterea militară nu era punctul lor forte) și că i-am detronat, dar și pentru că ei aveau teritorii mult mai avantajoase decât aveam eu și cu Austria pe continent. După ce-mi făcusem două orașe și încă unul pe o insulă abandonată, de jale și mai mult de dragul cailor de acolo, n-am mai avut unde să mă extind căci erau numai munți și Austria luase tot ce era mai bun, însă și ei aveau tot trei orașe. Ceilalți aveau câte patru pe același continent și rupeau stilul din multe puncte de vedere.
Aș concluziona că în jocul ăsta dacă nu știi să te poziționezi, ești un nimic. Mă rog, sunt eu mare conqueror la nivelul 3 de dificultate, da' tot mă oftic că nu mă prind cum să fac un fel de dezvoltare blitzkrieg.
PS: mă enervează ideologiile. Mă enervează că nu le zic pe nume, la o adică order e comunism și care mai sunt p-acolo sunt cum sunt. Iar eu, în jocul ăsta, sunt cât se poate de comunist. În Civilization III era mișto că înainte de orice război dădeam lovitură de stat, treceam la comunism pentru producție crescută și bani mai mulți, ca după ce terminam războiul să dau o altă lovitură de stat și să le dau democrație, ca să fie fericiți. Acuma-i puțin diferit și-i un pic meh.
M-am uitat pe YouTube la tot felul de plays cu Civilization sperând să mai învăț câteva lucruri (ce-i drept am și procesat ceva) și am dat de un tip care a avut un bulan de nu știi ce-i aia ...
A jucat cu japonezii într-un arhipelag. Pe insula pe care și-a pus capitala era singur și parcă și-a tras vreo două orașe, dar era plin de pietre prețioase și junglă și mâncare și tot ce-și putea dori. Pe urmă s-a extins pe o insulă de lângă el unde avea resurse strategice și natural wonder ...
Ori sunt eu prost, ori n-am niciodată noroc la resurse în jocul ăsta. Am încercat și eu, tot cu Japonia, într-un arhipelag, că am zis să mai las lumea reală în pace și hărțile de genul continente. Ei bine, mai bine nu făceam asta că dezvoltarea orașelor îmi dă bătăi de cap atât de mari că nici n-am apucat să-mi fac armată să-l bat pe Genghis Khan.
În general joc cu încă trei adversari și cu opt city states și nici cu imperialismul nu stau prea bine, dat fiind că n-am bani, n-am nimic să-mi extind influența ... abia reușesc să-mi apăr „flota” comercială.
Apropos, că ziceați că nu vă place politica.
Vedeți că în cazul în care organizați World Congress și puneți la bătaie anumite prevederi care vă interesează foarte mult, dar nu aveți majoritatea voturilor, puteți negocia cu celelalte state pentru ele. Pentru asta aveți nevoie de diplomați care să fie așezați în statele respective și ca să aveți diplomați, aveți nevoie de ambasadă, o găsiți la trade.Trebuie să vă luați spionul și să-l mutați în calitate de diplomat în capitala statului respectiv. Mutarea înseamnă o tură și mi se pare că încă șapte ture cât se instalează în funcție. În orice caz, contează și dimensiunea țării tale pentru că dacă tu ai trei orașe, iar altul are șase, clar are mai multe voturi ca tine. Colac peste pupăză, World Congress e primul pas spre victoria diplomatică. Propunerile de acolo pot fi favorabile sau nefavorabile unor state și puteți vota pro sau contra propunerilor celorlalte state și în funcție de asta îți vei îmbunătăți sau deteriora relația cu respectivii.
Când am jucat cu Bismarck și am câștigat din punct de vedere diplomatic, i-am eliminat pe japonezi, cei care trăgeau sforile până când am aflat că uneltesc împotriva Polineziei, ca până la urmă să intru eu și cu polinezii în război contra lor. Le-am luat cam jumătate de imperiu - mai mult eu decât ei hue hue hue -, dar pe urmă observasem că Polinezia era peste mine ... așa că, după ce s-au liniștit apele în orașele cucerite, mi-am mutat toate trupele în Polinezia și end story short.
Din acest punct, cam în jur de 1700 până spre 2022 am lungit-o de aiurea că am vrut să văd cum e prin epocile mai avansate. De altfel nici nu eliminasem Japonia decât spre final. I-am lăsat cu un oraș pe care l-am distrus cu patru avioane nucleare (oh, ce ironie!) și o flotă modestă.
Cu Polinezia și cu Austria m-am tot ciondănit pe cale diplomatică. Multe denounce și multe prostioare pe acolo, da' noi tot făceam comerț și tot ne vedeam de treabă. Cu Austria fusesem best friends forever, numai că am cucerit prea mult și s-au supărat pe mine. Ce să-ți povestesc ... În orice caz, ajunsesem să am influență asupra tuturor City States și la ultimul congres am avut 22 de voturi, în condițiile în care cei doi nu aveau nici măcar 14 cumulat. Secole la rând eu mă propuneam să fiu gazdă, eu propuneam măsuri legislative și eu le votam. Zici că eram Uniunea Europeană și cu Vladimir Putin.
Ador jocul ăsta pentru că e construit după principii solide de geopolitică și relații internaționale. După ce m-am războit cu cei doi crai, am crescut nu numai din cauza faptului că i-am trecut pe cei mai buni prin foc și sabie (din păcate puterea militară nu era punctul lor forte) și că i-am detronat, dar și pentru că ei aveau teritorii mult mai avantajoase decât aveam eu și cu Austria pe continent. După ce-mi făcusem două orașe și încă unul pe o insulă abandonată, de jale și mai mult de dragul cailor de acolo, n-am mai avut unde să mă extind căci erau numai munți și Austria luase tot ce era mai bun, însă și ei aveau tot trei orașe. Ceilalți aveau câte patru pe același continent și rupeau stilul din multe puncte de vedere.
Aș concluziona că în jocul ăsta dacă nu știi să te poziționezi, ești un nimic. Mă rog, sunt eu mare conqueror la nivelul 3 de dificultate, da' tot mă oftic că nu mă prind cum să fac un fel de dezvoltare blitzkrieg.
PS: mă enervează ideologiile. Mă enervează că nu le zic pe nume, la o adică order e comunism și care mai sunt p-acolo sunt cum sunt. Iar eu, în jocul ăsta, sunt cât se poate de comunist. În Civilization III era mișto că înainte de orice război dădeam lovitură de stat, treceam la comunism pentru producție crescută și bani mai mulți, ca după ce terminam războiul să dau o altă lovitură de stat și să le dau democrație, ca să fie fericiți. Acuma-i puțin diferit și-i un pic meh.