Nu imi amintesc ultima oara cand am vazut un film la televizor, si cu atat de mult pe un canal destul de obscur ca Dolce something.
Mama langa mine, facea un browse rapid si s-a oprit la un film romanesc care parea destul de aiurea la inceput. Am crezut chiar ca e vreo tembelonovela mioritica gen La Fierbinti. Cat de tare m-am inselat!
Pentru inceput, vreo doua trei poante rasuflate in cadrul unui alai de nunta putin spus ciudat. Foarte vesel insa. Are loc apoi o scena foarte misto in care apar trei personaje noi, de parca ar fi coborat de undeva de sus. Repet, scena e foarte tare, mai ales in vederea a ceea ce reprezinta trioul format din doi tipi duri si unul mai putin. De aici filmul decoleaza. O veste total neasteptata: Stalin, conducatorul suprem, e mort. Mi-a ramas in minte replica geniala a unei batrinici, "sa fie sanatos", care arata dezinteresul taranului roman din acea perioada (1953) fata de politica sovietica ce avea sa captureze si sa omoare incet, incet tara noastra pentru urmatorii 40 de ani.
In fine, Stalin e mort, asta inseamna doliu. Este impusa astfel o regula, care sa asigure omagierea de catre intreaga populatie a Liderului, si anume, interzicerea oricarei manifestatii la nivel de grup care sa ia mintea poporului de la lucrurile importante.
Urmeaza apoi o serie de scene savuroase. Va puteti oare imagina o nunta muta? Ei bine, probabil ca nu, dar cu toate acestea o sa vedeti una, si chiar cu destula voie buna.
Nu zic nimic de sfarsit pentru ca risc sa stric surpriza, care e una de proportii. De nota 10 in orice caz, de mult nu am mai vazut asa un final bun. Prin situatia neasteptata care se creaza imi aduce aminte de Underground-ul lui Kusturica, alt film iesit dintr-una din tarile ex-sovietice care satirizeaza perioada comunista.
Castingul e unul excelent. Nu as putea sa ii numesc chiar pe toti, dar din vedere am recunoscut foarte multi dintre aia mari [Tamara Buciuceanu; Mihai Constantin; Victor Rebrenciuc
], dar si cativa din aia tineri [Meda Andreea Victor,
In deriva; Alexandru Potocean,
432]. Toti, impecabili.
Per total, Nunta Muta a fost un film la care am varsat lacrimi. Si triste si fericite, exact cum trebuie.