Quote of the day

[Szekemri]

Aici putem sa impartasim si celorlalti citate care ne-au sarit in ochi si care ne/ne-au impresionat odata.

Doctor House:

“Like I always say, there's no "I" in team. There's a "me" though, if you jumble it up.”

[Bogdan]

“Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead.”
― Charles Bukowski

“Do you hate people?

I don't hate them...I just feel better when they're not around.”
― Charles Bukowski

[Hegan]

Putem pune orice citate? Daca da atunci:

,,How can be a leader happy, if his own peoples aren;t happy?"-Ghenghis Khan

[Szekemri]

" Every shadow no matter how deep is threatened by morning light. "

" Death is the road to awe. "

The fountain.

[Zamolxis1]

Ad aspera per astra. - maxima latina.

Adica prin noroi ajungi la stele.

[old nick]

"Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură: dar este o trestie gânditoare. Nu este nevoie ca universul întreg să se înverşuneze împotriva lui pentru a-l zdrobi. Un abur, o picătură de apă sunt de ajuns pentru a-l ucide. Dar chiar dacă universul întreg l-ar zdrobi, omul tot ar fi mai nobil decât cel care-l ucide..."
Blaise Pascal

[Szekemri]

" Everything has beauty, but not everyone sees it. "

E adevarat.

[g3orge13]

Imagine every day to be the last of a life surrounded with hopes, cares, anger, and fear. The hours that come unexpectedly will be so much more the grateful.

Horace

[Hegan]

If someone don't strike first, will be the first striked.

[Bogdan]

If someone doesn't strike first, he will be striked first.

Fixed, ce am putut. Poate ar fi sunat mai bine daca era ceva de genul strike first or be striked.

În adolescenţă, ghemuit în pat, mi se-ntâmpla să citesc uneori de dimineaţă până seara, uitând să mănânc şi aproape şi să respir, pentru că paginile – pe care de fapt nici nu le mai vedeam – descriau oameni adevăraţi, nori adevăraţi, oraşe adevărate, pe când, dacă-mi ridicam privirile, nu vedeam decât jalnice umbre. Îmi dădeam seama că se înserează doar când paginile se făceau roşii ca focul, apoi cenuşii. Drama vieţii mele a început mai târziu, când în locul Cărţii am fost silit să trăiesc realitatea. Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va mai locui în cărţi, aşa cum au făcut-o generaţia mea şi cele precedente. Şi că utopia lecturii va rămâne undeva, pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat.