Litteris: ~ Citate, poezii si altele ~

[Szekemri]

Aflandu-ma intr-un caz in care imi urasc facultatea de inginerie la care ma aflu, am vrut sa creez un loc al literaturii pe acest forum. Putem scrie/discuta aici despre nenumarate lucruri care au legatura cu literatura si mai ales putem posta citate, poezii sau orice altceva ce ne-au impresionat sau ajutat.

Daca doreste cineva e binevenit sa si compuna. Ar fi minunat sa vedem si poezii/compuneri facute de membrii nostri.

------------

Acestea fiind spuse incep eu.

William Shakespeare: sonnet #40


TAKE all my loves, my love, yea, take them all:
What hast thou then more than thou hadst before?
No love, my love, that thou mayst true love call;
All mine was thine before thou hadst this more.
Then, if for my love thou my love receivest,
I cannot blame thee for my love thou usest;
But yet be blamed if thou this self deceivest
By wilful taste of what thyself refusest.
I do forgive thy robb'ry, gentle theif,
Although thou steal thee all my poverty;
And yet love knows it is a greater grief
To bear love's wrong than hate's known injury.
Lascivious grace, in whom all ill well shows,
Kill me with spites; yet we must not be foes.

Cel mai mare poet si dramaturg din toate timpurile... Sonetele realizate de el sunt pur si simplu din alta lume.


Mircea Eliade, citate atat de adevarate si triste in acelasi timp....


"Viaţa este durere, fiindcă e încadrată într-un ocean de iluzii şi, în acelaşi timp, viciată de ignoranţă. "
" Ştiu că există un singur suflet, răsfrânt în mii de atitudini trecătoare. "
" Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei. "

[Robi]

Ce parere aveti de Luceafăr?

[Szekemri]

Ce parere aveti de Luceafăr?

Cel mai frumos poem realizat vreodata de vreun poet roman.

Stiati ca e cel mai lung poem de dragoste?
Luceafarul

Superb.

[Hegan]

E o poezie lunga dar foarte frumoasa. N-am apucat sa o citesc vreodata totusi. Parca era vorba despre iubirea vietii lui, nu?

[arbitrer]

Atata pot sa zic

Show Content

Spoiler

[Szekemri]

E o poezie lunga dar foarte frumoasa. N-am apucat sa o citesc vreodata totusi. Parca era vorba despre iubirea vietii lui, nu?

Nu... este vorba despre drama omului de geniu, despre iubirea care pentru el nu este posibila in aceasta lume. 'Luceafarul' se gandeste sa renunte la acest statut de om de geniul, dar pana la urma isi da seama de un lucru si alege nemurirea in locul iubirii.

Traind în cercul vostru strâmt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.

[soul of darkness]

Poemul Zilei: Jale basarabeană
• publicat la: 20 October 2010

Romanie, Romanie
Ce-ai lasat Rusii sa vie,
Sa ne duca’n pribegie?
Ca vin nesfarsita bruma
Si norocul ni-l sugruma,
Sugruma-i-ar foc si ciuma…
Stema scumpa de domnie
E si ea in pribegie.
Tara-i jale si urgie…
Lantul gleznele ne strange,
Plange tot Romanul, plange,
Nistrul duce numai sange…
Parcalabii si hatmanii
Trec prin noapte umbre stranii
Ca i-au turburat dusmanii…
Si in goana lor nebuna
Se inalta’n scari si suna
Jale grea din corn de luna…
Scoala-ti Tara, voevozii,
Ca paganii-s multi ca bozii
Si ne latra ca zavozii…
Cheama-ti codrule, voinicii
Ca ne’neaca veneticii,
Capcaunii, bolsevicii…
Tu Hotin, strabun Hotin,
Esti azi singur si strain,
Si paganii vin si vin…
Voi stejari de la Tigheci
Dati alarma pe poteci
Ca ne prapadim pe veci…
Nistrule, sa te ridici,
Capitan peste voinici,
Sa-i strivim pe venetici…
Furtunos sa iesi din maluri,
Peste sesuri, peste dealuri
Si sa-i ingropam sub valuri…
Sa le dam pamant sub glie
Tuturor ce-or sa mai vie,
Romanie, Romanie…


Vasile Posteucã

[Szekemri]

" Eram mulţumit că puteam să răspund promt şi am răspuns. Am spus că nu ştiu. "
Mark Twain


" Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate. "
Marin Sorescu

[Szekemri]

În ochii tăi citisem
Mihai Eminescu

În ochii tăi citisem iubire dinadins
Şi-n calea vremii steaua mea
O clipă s-au aprins.

Apoi ca foi uscate, văzduhul coperind,
Văzui nădejdi şi fericiri
Naintea mea pierind.

Dup-acea dulce clipă, ce-atâta mă uimea,
Nainte chiar de-a răsări
Se stinse steaua mea.

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâni,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.

[Szekemri]

Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.

Oamenii ar trebui sa fie ce par; iar cei care nu sunt, n-ar trebui nici sa para.

Înfrânge-ţi durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte.

Ce poti cere mai mult de la viata, atat timp cand Shakespeare ti-a oferit cele mai bune explicatii despre dragoste?